Creativ cu frâna de mână trasă
Grădina lui Mircea
Mă uit la Word și Wordul se uită la mine clipind, parcă încerca să mă ademenească în procesul creativ, să mai scriu, să mai povestesc.
Chiar și Wordul are mai multă încredere în ideile mele decât mine.
“E intuil ce fac… Cui ajută?” mă aud vorbind singur.
“Mie” aud lângă ureche parcă cineva mi-ar șopti.
Mă frăsui indecis prin camera și-mi zic:
“Trebuie să ajute cuiva, că altfel nu are rost să mai scriu, scriu degeaba…”
Totuși mă mai întreb o dată: “Cui ajută????”
“HELLOOOO - Mie, uite aici sus” niște mâini fluturau în aer.
“Dacă numanui nu-i ajută, atunci nu mai scriu și gata…” - îmi zic eu…
“Mie!!!!!!” Urlă copilul meu interior de m-a asurzit.
“Mie îmi ajută, mie îmi ajută să scrii ce gândești, mie îmi ajută să scoți ideile afară, că mă entuziasmează când găsim o metafora faină, ca zburd prin interior când gândim un format mișto să explicam o idee, că nu mai stau toate ideile astea bune înghesuite în capul ăsta plin și nu mai mor uitate în colțuri ale memoriei, lafel cum stă zestrea nefolosită în pod.
Da gata cu lamentatul că parcă eu aș fi adultul și tu copilul… Îți place când scriem?”
“Da…” răspund rușinat, parcă îmi era frică să îmi asum o plăcere firească.
“Atunci scrie și nu te mai întreba dacă ajută cuiva, dacă îți trebuie o confirmare: Cui îi pasă?” “MIE ÎMI PASĂ”
Acest dialog apare de fiecare data când stau cu Wordul in față, războiul dintre cele 2 părți din mine, cel creativ, curios, care se bucură de proces și apoi specialistul care are nevoie de confirmări că vorbește cui trebuie, că există logică în aceea ce face, că nu face degeaba.
Un om drag mi-a zis: “Lasă creativul să creeze, apoi specialistul să retușeze, nu invers, deoarece ai să stai în loc”
În mine sunt creativul și specialistul, adultul și copilul, atașamentul și autenticitatea, copilul traumatizat și copilul autentic.
Uneori compasiunea înseamnă să fiu sincer cu mine, să fiu furios, nu doar să fac mai mai, cât să mă trezesc la realitate. Să observ că îi greu, dar să nu folosesc asta că scuză sa nu scriu. Să îmi reamintesc că ceea ce fac îmi place, că ce gândesc e bun, că eu sunt bun și că acele voci care mă pun la pământ în primul rând nu sunt ale mele și în al doilea rând acum nu-mi mai servesc.
Această dilema o am de prea multă vreme.
Postare anterioara “Adio Tzury” a stat in draft aproape o luna.
De multe ori îmi vine să scriu idei care pentru mine fac tot sensul din lume, dar când le citesc a două oară mă întreb:
“Cine o să înțeleagă ceea ce scriu eu aici? Cui îi ajută? Cui trebuie? Cui îi pasă ce trăiesc eu?”
Defapt și de drept caut aprobarea mamei sau aprobarea bunicii sau aprobarea cuiva din exterior să fiu creativ, din acest motiv vorbeam mai sus de atașament, deaorece la 15 ani mi s-a refuzat atașamentul, pentru că am fost autentic.
2 ani la rând am vrut să întru în trupa de teatru a liceului. Pentru nimic nu m-am pregătit mai mult decât pentru aceste admiteri, doar că eu am înțeles că artiștii sunt autentici și vii pe scenă, ca să pot face asta mi-am scris eu textele.
Erau trăirile unui adolescent într-o familie disfuncțională. Repetam în oglindă fiecare replica și apoi modificam textul cât să fie bine scris, chiar ajungeam să vărs lacrimi reale în interpretare, deoarece reușeam să întru în emoții puternice și să le trăiesc pe scenă, o făceam nativ, fără cursuri de teatru.
În fiecare an am fost respins, deoarece nu veneam cu o opera literară ci cu un text scris de mine, așa că am înțeles că ceea ce gândesc eu nu este acceptat, trebuie să fiu la normă.
Ani la rând am făcut podcasting, am scris discursuri și le-am interpretat pe scenă, am făcut vlogging, am petrecut mii de ore de studiu legat de storytelling, public speaking, am plătit cursuri de dicție, dar parcă tot cu frână de mâna trasă creăm, pentru că defapt îmi era frică, nu era despre cui ajută, ci de frică de a fi refuzat.
Am această frică să îmi pierd atașamentul față de audiență, am frică să nu fiu bullyed digital, am frică că nu o să citească nimeni și în goana de a fi pe placul audienței 100% omit faptul că trebuie să îmi placă mie prima dată, că eu sunt primul meu cititor, că pe mine trebuie să mă entuziasmeze ca sa poată ajunge la audiență.
Citind mai multe cărți legate de creativitate am început să înțeleg că nu sunt singurul care are această problema, o să las la final lista de cărți pe care le-am parcurs.
Pe baza a ceea ce am citit și ceea ce am trăit am ajuns să îmi dezvoltat o filosofie legată de ceea ce creez și i-am dat numele de “Grădina lui Mircea” - locul unde stă creația mea.
• În grădina mea plantez ce vreau eu, nu ce zic alții, accept păreri doar de la cei în care am încredere
• Plăcerea mi-o iau din plantat, curățat, udat, tot procesul nu doar vizite
• Învăț să am răbdare cu plantele ca nu cresc peste noapte
• Când o plantă nu crește înseamnă că trebuie să mă uit la mediu, poate nu e locul ei aici la mine și trebuie sa accept asta
• Când simt că grădina mea este gata pentru vizită invit oamenii în ea, deoarece nu e doar pentru mine
• Grădina mea poate fi locul tău de inspirație, locul tău de relaxare, dacă știi să-l respecți
• Am invățat, târziu, ca orice grădină are un gard și pot pune oameni dupa el, așa ca mi-am făcut și eu unul, iar cine nu respectă grădina îl poftesc după gard, deoarece nu am forțat pe nimeni să vină în ea.
După atâția ani de creație am înțeles, chiar și cu frână de mâna trasă, că ceea ce fac eu fac bine și vreau să dau drumul la frână, să văd dacă pot cultivă lucruri care să îi inspire pe oameni, să îi ajute, să se simtă mai puțin singur și să le dau curajul să își spună poveștile.
Înainte să încep să fac grădina asta m-am întrebat:
Îți place cum se simte când creezi?
Fuck YES
*Scriu aceste rânduri din Harmony Cafe dacă îți place ce scriu m-aș bucura de încă una “buy me a coffee”
Merci ca ai citit pana la final, m-as bucura daca ai face cinste cu o cafea si mai jos ai lista de lectura:
Austin Kleon - Steal like an Artist
Rick Rubin - The Creative Act
Steven Pressfield -Nobody wants to read your shit / The war of art
Seth Godin - The Practice
Jason Zook - Own your weird
Give yourself permission to be creative -